Definiția contabilității financiare

Contabilitatea financiară este un sistem de colectare, înregistrare, prelucrare şi generalizare a informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor pentru întocmirea situațiilor financiare; Deci, contabilitatea financiară, nu este altceva decât, un sistem care ne ajută să ținem evidența clară a tuturor documentelor și activităților economice dintr-o afacere. Totul este exprimat în bani, astfel încât să putem înțelege exact ce deține firma, cât câștigă, cât cheltuie și cum se mișcă banii. Aceste informații sunt foarte utile pentru persoane din afara firmei, cum ar fi investitorii, băncile sau autoritățile, cât și pentru administratorii firmei pentru a lua decizii corecte.

Această definiție scoate în evidență trei idei-cheie:

1. Evidență în expresie monetară – toate tranzacțiile sunt reflectate în bani.
2. Utilizatori externi – cum ar fi investitorii, creditorii, autoritățile fiscale.
3. Obiectivul principal – furnizarea de informații veridice și relevante pentru luarea deciziilor economice.

Conform Standardelor Naționale de Contabilitate (SNC) din Republica Moldova în contabilității financiare sunt utilizate urmatoarele noțiuni de bază:

• Contabilitate – sistem complex care colectează, identifică, grupează, prelucrează, înregistrează și prezintă informații despre elementele contabile ale unei entități.
• Contabilitate de casă – metodă prin care operațiunile sunt recunoscute numai la încasarea sau plata efectivă a numerarului, ori la compensări în altă formă.
• Contabilitate de gestiune – sistem destinat planificării, controlului și analizei activității entității, oferind rapoarte interne pentru decizii manageriale.
• Contabilitate financiară – procesul de colectare, înregistrare, prelucrare și generalizare a informațiilor privind activele, capitalul, datoriile, veniturile și cheltuielile, necesare pentru întocmirea situațiilor financiare.
• Contabilitate în partidă dublă – metoda de înregistrare a faptelor economice prin dubla înscriere în conturi, asigurând echilibrul între debit și credit.
• Contabilitate în partidă simplă – reflectarea unilaterală a operațiunilor economice, fără folosirea conturilor și fără întocmirea situațiilor financiare.
• Document primar – act care confirmă producerea unui eveniment economic sau dreptul de a-l realiza.
• Dublă înregistrare – procedura de înregistrare a unui fapt economic atât în debitul unui cont, cât și în creditul altuia, cu aceeași sumă.
• Elemente contabile – active, capital propriu, datorii, venituri, costuri și cheltuieli care descriu situația economică a entității.
• Entitate asociată – firmă în care o altă entitate deține o influență semnificativă, fără a fi controlată de aceasta.
• Entitate de interes public – entitate ale cărei valori mobiliare sunt tranzacționate pe o piață reglementată sau care are o importanță majoră pentru economie (ex. bănci, asigurători).
• Entitate-fiică și entitate-mamă – entitatea-fiică este controlată de entitatea-mamă, care poate controla mai multe astfel de entități.
• Evaluare – procesul de determinare a valorii elementelor contabile.
• Fapt economic – tranzacție sau eveniment care modifică activele, capitalul, datoriile, veniturile sau cheltuielile.
• Inventariere – verificare și confirmare documentară a existenței și valorii elementelor patrimoniale.
• Plan general de conturi – act normativ care stabilește lista și modul de utilizare a conturilor contabile.
• Recunoaștere – înscrierea în contabilitate și prezentarea în situațiile financiare a unui element care respectă criteriile stabilite.